De-a lungul vieţii avem şansa să întâlnim oameni care ne ating sufletul… Oameni pe care alegem să îi iubim şi care aleg să ne iubească. Aceste momente sunt adevărate daruri, pentru că o relaţie în care iubirea este împărtăşită, poate fi o ocazie minunată de evoluţie spirituală.
Atunci când iubeşti şi eşti iubit, egoul se topeşte de la sine, nu mai ai reţineri în a fi tu însuţi, în a te manifesta aşa cum simţi. Îţi poţi deschide nestingherit aripile! De ce?! Pentru că partenerul te iubeşte şi nu te judecă pentru ceea ce faci! Iubirea aceasta este o oază pentru dezvoltarea creativităţii! Dar şi o ocazie minunată pentru a deveni un om mai bun şi mai curat!
Poţi fi tu însuţi, dar este foarte important ca tot ceea ce faci să nu-ţi dăuneze! Într-o iubire împărtăsită deplin, cei doi devin unul singur şi tot ce simte unul, simte şi celălalt! Durerea somatizează… Poftele sunt aceleaşi… Visele se sincronizează… Gândurie se transmit imediat, fără cuvinte… Emoţiile… Totul devine un bun sau un rău comun.
Astfel, într-o iubire total împărtăşită, tu ar trebui să ai şi mai multă grijă de tine însuţi, pe toate planurile, pentru că totul ajunge şi la partener!
Când ai primit darul unei iubiri total împărtăşită, ai primit şi responsabilitatea de a avea grijă de ea. Iar toată provestea începe cu tine însuţi. Acum îţi va fi uşor să vezi care sunt obiceiurile care îţi dăunează, pentru că ai o oglindă cât se poate de fidelă – partenerul tău care va suferi atunci când suferi şi tu şi poate nici nu îţi mai dai seama…
Obişnuinţele sunt o mare pierdere pentru oameni… Omului îi poate fi bine şi spânzurat, după ce se obişnuieşte. Astfel, în timp, din cauza obişnuinţei, ajungem să facem lucruri care nu sunt benefice pentru noi. Deprindem obiceiuri care ne dăunează şi nici nu mai vedem asta.
Toate aceste obişnuinţe care ne dăunează, îi fac rău şi partenerului care e legat acum de noi. De aceea, atunci când ai primit darul iubirii împărtăşite, apare şi schimbarea. Ea vine firesc, din iubire. Din dorinţa de a vedea zâmbetul acela minunat pe chipul partenerului. Din respect şi iubire pentru el.
Iubirea aceasta împărtăşită poate fi o oază pentru a te scutura de vicii, pentru a deveni mai responsabil cu viaţa ta, mai bun, mai fericit, mai creativ. Iubirea împărtăşită este cu siguranţă cel mai frumos dar pe care universul ni-l poate trimite! Dar această iubire nu va rămane la noi dacă nu avem grijă de ea! Este un dar care ne responsabilizează să devenim mai conştienţi de noi înşine şi de tot ceea ce este în jur. Este un dar care ne poate trezi.
Altfel îl pierdem…
In general o carte ajunge bestseller atunci cand este interesanta, adica atunci cand prezinta o poveste care s-a intamplat sau se va intampla in viitor si in care lucrurile merg la inceput impotriva firii iar apoi urmeaza sa se intample ceva extraordinar, nemaivazut si nemaiauzit care sa indrepte lucrurile si sa le aduca pe un fagas super sau macar normal.In acest caz cel ce citeste crede ca are ceva de invatat care-i va folosi atunci cand va fi intr-o situatie similara sau asemanatoare. Curiozitatea este vantul care sufla in panzele cititorului si-l duce spre ultima pagina a cartii unde se afla rezolvarea enigmei sau finalul fericit sau chiar moartea eroului indragit pe parcursul lecturii. Dar daca cumva autorul descrie doar momentul in care eroul gaseste din intamplare lampa lui Aladin fara sa spuna cat a suferit pana a gasit-o, fara sa spuna ce eforturi a facut ca s-o gaseasca si se apuca sa o descrie cat de stralucitoare este si ce frumos este Duhul, deja interesul cititorului scade asa cum scade deobicei interesul pentru o problema rezolvata complet. Cred ca din punct de vedere al cititorului problema ta a ajuns la final. Trebuie doar sa scrii propozitia de final : “….si au trait fericiti pana la adanci batraneti .” In acest caz, avand in vedere cele scrise mai sus, dupa mine ar trebui sa incepi alt roman avand la baza o alta poveste, cu totul si cu totul de alta natura de exemplu ” Cum sa ajungi Presedintele Romaniei si in acelasi timp amanta lui Trump”. A continua bazandu-te pe dezvoltarea aceluiasi subiect ar insemna o fortare a limitei de suportabilitate a cititorului care nu este la fel chiar la toti astfel incat pe multi poti sa-i pierzi ceea ce cred ca nu doresti, ba din contra. Oricum tot ceea ce ai scris pana acum ar trebui reluat, rearanjat, pe ici pe colo transformat, etc. Capodoperele si chiar operele cu succes comercial nu sunt editate din prima. Ele sufera operatii de slefuire sau cateodata sunt chiar aruncate la cos. A fi scriitoare de un oarece succes e o munca grea. Succesuri, vorba EB-ei ! P.S.- Daca totusi vrei sa dezvolti subiectul actual poti s-o faci dar numai in “Jurnalul intim” si sa lasi cu limba de moarte sa fie publicat dupa disparitia ta.