L-am văzut pe Lulu că se îmbrăca. Pe la 8 dimineaţa. Am mustăcit, presupunând că se duce să culeagă câteva narcise de pe margine drumului, aşa cum îi sugerasem, în glumă, cu câteva zile în urmă.
Era înnorat. Stătea să plouă.
…Deloc plăcut să ieşi din casă în acel moment…
O clipă am vrut să-l opresc.
Apoi… m-am gândit că nu ar fi deloc frumos să îi răpesc bucuria de a dărui o floare, încă o dată, de 8 martie, “îngeraşului drag şi scump”.
Şi mai era ceva… Exact cu un an în urmă, tot cu flori, mă aşteptase pe aeroport, în Birmingham. Căci aşa a început povestea noastră… El nici nu realizase că e 8 martie, că e ziua femeii… Îmi luase flori, pentru că se gândise că aşa ar fi frumos să mă primească. Până atunci ne văzusem doar în poze. Şi pe skype de vreo două ori. În rest, doar vorbisem. Iar acum urma să fim faţă în faţă, pentru prima dată…
Deci, m-am cuibărit înapoi în pătuţ, am adormit cu toate amintirile de peste an şi l-am lăsat să îşi înfăptuiască planul.
A revenit un pic mai târziu decât mă aşteptam… Deja mă trezisem şi el nu era…
Începusem să mă gândesc dacă nu ar fi bine să mă duc după el, pe marginea drumului… Când a intrat. Foarte serios. Şi… cu mâna goală…
-Îngeraş, nu ai noroc… Cineva a cules toate narcisele de pe drum… Nu am mai găsit nimic.
Şi-a dat rucsacul jos din spate şi părea că vrea să înceapă să se dezbrace. Nepăsător.
Îl priveam uluită.
Eram singurii care mai culegeau narcise de pe marginea drumului… Hm…
Înainte de a-mi termina şirul gândurilor, scoate din rucsac un buchet mare de lale şi mi-l pune în braţe…
Eu eram acum fără cuvinte, fără gânduri…
Ele erau 15 lalele proaspete, în culori vii… Superbe! Miroseau a proaspăt şi a primăvară.
El era radios…
-Doar nu credeai că îl las eu pe îngeraşul meu fără flori?…
Apoi face un gest ca şi cum ar continua să se dezbrace, se întoarce cu spatele la mine şi mai scoate din rucsac un… ghiveci plin cu narcise!
-M-am gândit că ţin mai mult aşa.
Şi, din nou, asemeni unui magician, mai scoate din misteriosul rucsac… o cutie cu trufe de ciocolată belgiană… Toate – lalelele, narcisele, ciocolata… se aşternuseră pe pătură, în faţa mea. Eu eram uimită, copleşită, tăcută… Zâmbitoare… El fericit că îmi făcuse surpriza asta.
….…………………………………
Desigur, cicolata – absolut delicioasă, rafinată, pufoasă, se topea în gură – am terminat-o împreună rapid!
Lalelele au ţinut aproape o săptămână… Timp în care le-am tot fotografiat.
Narcisele, care erau vreo 20 de bulbi foarte înghesuiţi într-un ghiveci prea mic, le-am separat. Am păstrat 5 bulbi în micul ghiveci cu care veniseră. În cameră. Pe pervaz. Restul de bulbi i-am plantat într-un ghiveci mare, găsit prin mica curticică din spatele casei. Acum sunt afară, în faţa casei. Ne bucurăm de ele împreună. În fiecare zi. Le numărăm, le fotografiem, le mângâiem, le vorbim…
….…………………………………
Aşa a fost un 8 martie de care ne-am bucurat împreună. Un 8 martie de care, încă, ne mai bucurăm. Un 8 martie cu o dublă semnificaţie pentru noi.
….…………………………………
Cred că bărbaţii ar trebui să privească această zi ca fiind o ocazie în plus să dăruiască flori femeilor din viaţa lor. Iubite sau mame. Şi nu ca pe o obligaţie…
E doar o aducere aminte! O tragere de atenţie devenită tradiţie. Pentru un gest simplu, firesc, tandru… Gest în care vor găsi, ei înşişi, multă bucurie. Bucuria de a spune ceea ce simt, bucuria de a dărui, bucuria de a redescoperi iubirea pe care o poartă în suflet…
E de fapt… un dar pe care noi, femeile, îl facem lor, an de an, în aceeaşi zi! Le aducem aminte că ei ne iubesc, că se bucură de prezenţa noastră în viaţa lor, că se simt minunat atunci când îşi exprimă sentimentele şi că iubirea o trăieşti doar atunci când o simţi!
Şi mai cred că nu ar trebui să renunţăm să le facem acest dar, an de an, pe motiv că lor le-ar fi mai confortabil şi că, oricum, noi ştim deja că ei ne iubesc!
